13.000 km pentru 3 români uitați: un maraton al speranței, al demnității și al reîntoarcerii acasă
Începând cu 5 februarie, am pornit într-un nou maraton de repatrieri medicale. Un traseu epuizant, cu opriri grele și povești care îți rămân în minte și în inimă.
Am început în Piemont, Italia, unde am repatriat un român care suferise un accident vascular cerebral, iar familia sa lupta de peste 5 luni pentru a-l aduce înapoi în țară.
Nu e ușor să aștepți în fiecare zi un răspuns. Nu e ușor să simți că ești singur în fața unui sistem străin.
Dar, în cele din urmă, am reușit: pacientul a fost adus în România și predat în siguranță la Spitalul Județean din Timișoara.
6–9 februarie: drumul continuă. 8.000 de kilometri, 3 destine.
După această primă oprire, nu a existat timp de respiro.
Pe 6 februarie, am pornit spre Hamburg, Germania, pentru un alt român, lăsat de peste 6 luni într-un spital, fără sprijin, fără plan, fără vizitatori.
Uitarea doare cel mai mult.
Am reușit să-l aducem acasă. Nu doar fizic – ci să-l readucem în centrul grijii și al umanității.
Imediat după Hamburg, fără oprire, ne-am îndreptat spre Napoli, Italia, unde un alt român avea o soartă aproape identică: părăsit de instituții, dar nu de cei care l-au iubit și care au luptat să îl revadă acasă.
Pe 8 februarie am preluat pacientul, iar în dimineața zilei de 9 februarie, misiunea a fost finalizată cu succes.
Trei oameni. Trei destine. O singură direcție: acasă.
Toți cei trei pacienți au fost victime nu doar ale bolii, ci și ale tăcerii, birocrației și nepăsării.
Dar în mijlocul acestui întuneric, familiile lor și proiectul „Te aducem acasă” au devenit lumina care nu s-a stins.
Au fost peste 8.000 de kilometri parcurși în doar câteva zile. Drumuri de noapte, escalade rapide, aeroporturi, spitale, proceduri medicale complexe și un echipaj care nu s-a plâns o clipă.
Pentru că noi nu ducem doar pacienți.
Ducem acasă oameni. Și odată cu ei, ducem liniște, recunoștință și iubire.
Mai mult decât o misiune. E promisiunea noastră.
Proiectul „Te aducem acasă” a devenit un adevărat scut umanitar pentru românii uitați departe de țară.
În spatele fiecărei misiuni e o echipă care muncește zi și noapte. Dar și o convingere care ne face să mergem mai departe:
„Niciun român nu trebuie să fie singur în suferință. Niciun român nu trebuie lăsat departe, când putem să-l aducem acasă.”
