O poveste despre credință și miracolul vieții
Într-o săptămână marcată de un ritm frenetic, în care am orchestrat misiuni aeriene menite să salveze vieți, ne pregăteam pentru o nouă călătorie. De data aceasta, destinația era o inimă de român ce aștepta să se întoarcă acasă, după un chin prelungit în spitale străine. Ziua plecării era una de mare sărbătoare, Sfântul Gheorghe, iar întoarcerea urma să ne găsească sub lumina blândă a Paștelui Ortodox. Un drum plin de semnificație, o punte între credință și împlinire.
Când am discutat cu agentul de ticketing, mi-a oferit trei opțiuni pentru zborul spre Barcelona: dimineață, prânz și seară. Fără să știu de ce, am ales zborul de dimineață. Poate că a fost o simplă întâmplare, poate că a fost mâna lui Dumnezeu, un semn prevestitor al evenimentelor ce aveau să urmeze.
Nici nu apucasem bine să ne ridicăm de la sol, că un val de strigăte disperate a umplut cabina. Un pasager se simțea rău. Agitația a cuprins rapid însoțitorii de bord, dar am acționat instinctiv. Am evaluat pacienta, o femeie ce suferea de o dispnee severă (SPO2 54%), o sechelă cumplită a Covid-19. Cu greu reușeam să o stabilizăm, când alte strigăte au spart liniștea. Un alt pasager, lovit de o sincopă și o cădere tensională drastică (TA 68/36 mmHg), se prăbușise. Fără ezitare, ne-am mobilizat, un singur gând unindu-ne: să stabilizăm și această nouă victimă a destinului.
Am reușit. Am reușit să stabilizăm ambii pasageri, iar echipa medicală și echipajul de zbor au respirat ușurate. Puteam continua zborul către destinație, fără o aterizare de urgență. Oare a fost doar o pură întâmplare, un joc al sorții, sau destinul a aranjat ca eu să fiu la bordul acelei aeronave, pentru a preîntâmpina decesul a două suflete? Răspunsul rămâne un mister, învăluit în harul divin.
Vreau să aduc mulțumiri întregului echipaj aflat la bord. Empatia, devotamentul și profesionalismul de care au dat dovadă sunt demne de toată lauda. Sunteți printre puținii care, în asemenea situații excepționale, reușiți să păstrați o asemenea calmă prezență de spirit, o calitate pe care doar școala de aviație românească mai poate forma asemenea oameni. Felicitări căpitanului, secundului, șefei de cabină și tuturor însoțitorilor de bord! Azi, ați reușit încă o dată să mă faceți mândru că sunt român.
Dumnezeu lucrează pentru noi prin oameni, prin aceia care nu-și pierd credința în El. El este singurul care poate face aceste minuni, iar noi suntem doar instrumentele Sale.
Azi, în această zi de mare sărbătoare creștină, Paștele Ortodox, voi aduce ACASĂ un alt român. Un suflet ce se va bucura din nou de căldura familiei, după trei luni de chinuri prin spitalele din străinătate.
Miracolele există. Ele nu sunt povești, ci realități palpabile, iar Dumnezeu hotărăște când și cine are nevoie de ele. Noi, simpli muritori, facem doar ceea ce ne spune sufletul și acționăm la îndemnul Său. În această zi sfântă, echipa noastră vă urează din adâncul inimii: „Hristos a Înviat!”
